Încă un terci

Posted on 14. Iun, 2009 by Iurie Ţurcanu in Opinii | Vizualizări: 407

Motto: Este om care sfinţeşte locul şi este om care-l spurcă.
/înţelepciune populară în transcripţia lui iu tsu/

Dietetic… Zic aşa fiindcă şi Teleleu a început să prepare terciuri. Cu SOS-uri, picante. Apropos l-aşi putea învinui în plagiat: vorbeşte despre crahul opoziţiei din toamnă, cu urmările pentru RM, fără argumente însă şi desigur cu eufemisme şi întortocheli partinico-gazetăreşti. Mai publică şi pe Bogatu cu acelaş subiect.

Am cugetat mult la Timpenia săptămînii, mă pomenisem în situaţia măgarului lui Bouridan. Soluţia este una gramaticală: voi trece la plural. Astfel încep cu
Timpeniile săptămînii. Prima şi a doua sunt chiar în numărul de luni: interviul lui Paşa Păduraru cu D. Diacov – prima. Mi-am zis: aida Paşa, aida maladeţ! Ce înseamnă să sugi înţelepciune de la…pardon am avut intenţii indecente… de la doi dascăli – Berlinschi şi Tănase!Reproduc ultima întrebare: “În fond, sufletul politicii este manipularea, iar un politician cinstit este un infantil. În ce măsură trebuie să mintă un politician,ca să fie crezut?”. Cît de pro-fund! Este vorba de concepţia ziarului angajat /a spus-o însăşi şefu/, un ziar al PLDM. Care la rîndu-i este a lui Filat şi Al Tănase oglî. Cu ziarul este făcută această ierarhie: meritul clanului Tănase este în a avea ziar. Şi totul ce scrie la TÎMPUL despre morală, pragmatism, interes naţional sunt vorbe de clacă, manipulări,vorba Paşei. Este curat interesul de familie. Că se asociază cu alţii, la fel cu interese este normal, altfel nu se poate Aici e supărarea mia: nişte …cum să le zic?… îşi fac interesele camuflaţi în patrioţi.
Revenind la interviu, remarc doar că Diacov a căzut în capcană, subsemnînd timpeniei. Concomitent anulînd declaraţia sa anterioară, “sinceră”, că nu ar fi avut nimic-nimic cu KGB-ul. Dar nu el este subiectul pentru moment. Să nu uit şi să nu uite Tănase: a promis să facă lustraţie, dar face lustruială, nu pă dejeaba, că nu-i “infantil”!
A doua este de pe prima pagină şi se referă la discipola Sorina. Că pune mîna pe…proprietatea intelectuală a şefului treacă-meargă. Dar din obişnuinţă întinde mîna mai departe: meditaţiile profude despre revoluţii par a fi de împrumut, de la Mircea Eliade.Bravo, fată! Ştii unde să pui mîna. Dar adu-ţi aminte o vorbă din străbuni…pardon e indecentă, păcatele mele…şi nu exagera cu asemeni jocuri…
A treia şi destul. Mintea de pă urmă a moldoveanului Tănase: a înţeles în sfîrşit că nu-i bine să o faci pă dreptu întro societate de calici, în sensul de săraci.. Şi în stilul său specific “chelbosul dascăl scoate lumile din haos” /vezi Scrisoarea I/: PLDM olecă la stînga, PD, încă mai la stînga /şi drepţi!/ – fiecare la locul său. Sărmane…cum să zic! Ogoieşte-te, nu te screme. Etc
Sincer să fiu, am pierdut interesul pentru Timpenii şi pentru timpiţi. Zău că!
Ce mai face Papa nostru, bîkianul Laie I? Bine face. Precizările urmează.
În primul rînd se întoarce la prima sa dragoste politică – la PSD. Căci recunoaşte: au fost cu dare de mînă. Iar flirtul cu PNL i se va ierta desigur în contul campaniei prezidenţiale ce urmează. Este un obicei,o tradiţie: Papa de la Bîc e cel care aduce victoria PSD-ului în Moldova de peste Prut. Astfel pe Laie î-l aşteaptă o toamnă fierbinte,dar cu mult rod.
În al doilea încearcă să-l reabiliteze pe membru PCUS N. Ciobanu – trudă zădarnică. Nu există exkaghebişti/bolşevici etc!
În al treilea: este vădită schimbarea orientării sale…Ceva ani în urmă publica doar pe domnişoare pote, de la o vreme publică domni, de vîrsta a ii, a iii. Ce s-o fi întîmplat – chiar sunt curioasă!
Iurie Ţurcanu
pis. O poezioară politică.
Libertin-demorahaţii
Arătatu-neau ieri faţa
Nu vor trece mîne ciurul
Ne vor arăta şi… rima.
Ieri – pe 7. Mîne – la anticipate. Ciurul – pragul electoral.
Ce uşor e să fii poet la noi! Mai ales angajat politic, dar eu nu sunt. Zău!