Azi, o memorabilă zi de 23 august 2009 (sau Băsescu prin Timişoara)
Nu credeam că voi ajunge să trăiesc atât de plin sentimentul de ‘Trăiască 23 august  comunist’ în plin 7 noiembrie 2009…sau să particip cumva atemporal la vizita lui Ceauşescu în Timişoara … sau pur şi simplu să întâlnesc pe drum coicoii noi ai partidului aşa zis ‘democrat – liberal’.
Eram la o Roma, celebra terasă pentru studenţii timişoreni … beam o apă şi  puneam ţara la cale cu nişte prieteni. O banală activitate de sâmbătă după masa … Vorbeam, vorbeam … şi începe să apară lume pe stradă, din ce în ce mai multă lume. Lume cu căciuli portocalii, cu fulare portocalii, cu steaguri portocalii, cu geci portocalii, cu eşarfe portocalii, cu creier spălat cu dero portocaliu.
Mă întrebam eu ce ar putea, în România, să scoată atât de multă lume în strada. Nu ştiam însă că răspunsul e prostia umană. (nu vreau să jignesc pe nimeni, însă când omul e prost, e prost)

Şi nu ştiam ce să fac, aş fi vrut să fac cumva ca aceşti oameni să nu mai îmi invadeze oraşul … dar erau mult prea mulţi. Am aflat că 300 de autobuze au venit, pentru a-l aplauda în clasicul stil comunist pe super băse. Erau copii, erau oameni simpli, bărbaţi cu o privire in gol, ignoranţi, femei de 40 de ani care cu un mers îndârjit au venit să arate că ţara trăieşte pentru băse. Ţoţi încolonaţi, cu pancarte în mâna, fiecare cu satul ce îl reprezenta.
Un adevărat manifest
Copii, săracii, mâncau cornuri, erau toţi zgribuliţi de frig, obosiţi …dar aveam să aflu puţin mai târziu că au venit de plăcere. Nu ştiu de unde apetitul ăsta pentru voluntariat electoral în România … Plecăm de la Roma, ne facem loc prin mulţimea de portocalii ce nu se mai termina. Chiar mă simţeam invadată pe nedrept. Încep să filez simpatizanţii, vreau să îi întreb CE CAUTĂ AICI ?!? Din bun simţ nu vreau să iau la întrebări copii şi femeile, şi nici bărbaţii care oricum par ca au în cap doar 2 neuroni a 1 cuvânt fiecare: Super-Băse Preşedinte. Şi văd 3 inşi care păreau şăfi … cu geci de piele, cu fulare la gât, vegheau la mulţimea de oameni.
Zâmbeau mulţumiţi de o aşa manifestare în forţă.
Îl bat pe umăr pe unul dintre ei şi întreb … ‘mă scuzaţi, domnu’, cât v-au dat să fiţi azi aici ?’ Se întoarce la mine, îmi zâmbeşte frumos şi spune: nimic, o fac din plăcere. Perfect! mă gândesc eu, omul ăsta e îndoctrinat, cu el voi discuta azi.  Pentru început îl întreb de ce sunt aduşi minori în număr aşa de mare. El o ţinea că sunt majori, că aşa se distrează ei sâmbătă dupămasă. Am fost nevoită să îl iau după mine şi să fac un mic sondaj: 14 ani …copii deci. Atunci a încercat să mă convingă că şi tatăl meu m-a dus de mână când eram mică la asemenea manifestări, deşi eu îi tot explicam că NU am mers niciunde, copil fiind.
Apoi îl întrebam de ce băsescu a interzis turismul la Roşia Montană şi acum pozează în salvatorul ţării, cu soluţia genială de a încuraja turismul ! Deja obosisem, însă primesc ajutor de la băiatul cu care eram la Roma, când puneam ţara la cale. Se prezintă frumos şi întreabă: de ce PD-L a propus impozitul forfetar, măsură clar socialistă … prin asta falimentând firmele mici şi mijlocii. Asta nu e măsură democrat liberală. Cam asta au făcut şi comuniştii încercând să distrugă burghezia, duşmanul României muncitoresc-socialiste…Şi culmea, tipul stă, cugetă şi spune … ‘eu nu am citit aşa ceva, nu ştiu…’. Strigător la cer !!!!!
Mai adineori ne lămurea că băse e om bun, că el îl ştie personal… a mâncat la masă cu el. Am înţeles că Antonescu nu ştie dom’le a lega 3 cuvinte, că doar e profesor universitar de istorie, nu marinar ca prea-luminatul băse. Toţi sunt răi, toţi sunt măgari, băse e bun. E normal, omul a mâncat la masă cu preşedintele … băse e om bun.
Apoi muuulte alte lucruri am mai discutat, cum că proiectul cu reducerea parlamentarilor era propus din 2004, însă abia acum demarat pentru a-i servi la campanie lui băse. (în orice oraş, pe orice panou, e chipul lui, al lui Vlad Ţepeş reînviat, supărat tare-tare pe politicienii aştia corupţi care ar trebui împuţinaţi) În tot acest timp, ceilalţi prieteni ai amicului nostru se uitau şi zâmbeau pe sub mustăţi …în final am plecat.
I-am spus că sunt dezgustată de invazia portocaliilor şi ca asemena atmosferă demnă de perioadă glorioasă comunistă NU face cinste Timişoarei revoluţionare. Că oamenii care vin cu 300 de autocare să aplaude pe băse e exagerat.
E greu, ştiu că probabil nu am schimbat nimic cu discuţia cu respectivul (care a fost totuşi respectuos până la final, spre deosebire un PSD ist care de mult ar fi făcut spume la gură) însă mă simt bine.
Din 2 motive:    că am văzut CLAR manipularea masei şi voi putea aduce asta ca şi contra argument oricărui fan al băselului şi că mi-a plăcut foarte mult lupta în echipă, când noi, gaşca de la Roma l-am luat puţin la întrebări pe domu’ burtos în geacă de piele.
Dacă ar fi puţină rezistentă în fiecare sat / oraş / comună în care vin aceşti ‘nima’n drum’ ar fi mai bine.
România nu e sat fără câini.