Personajul despre care am de gând să scriu în acest articol e unul tipic realităţii moldoveneşti. În timpul URSS-ului a avea un serviciu bun ( lucrase la o fabrică mare de conserve), avea o soţie care niciodată nu i-a ieşit din cuvânt şi doi copii deştepţi care în fiecare an îi aduceau acasă diplome roşii, dovadă că sunt elevi sârguincioşi şi pioneri exemplari. Într-un cuvânt, ca să-l citez chiar pe el, trăiau ca în rai.

Odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, se destrămase şi tot acest rai. Fabrica fusese privatizată, copii îi crescuse şi se mutase la casele lor, soţia i-a decedat, iar el rămase în singurătatea şi nostalgia sa pentru vremurile de aur de cândva. Din 2001, când votase şi el comuniştii şi aceştia au reuşit să ajungă la conducerea Moldovei a început să creadă că acele timpuri pot fi readuse. De-atunci, în fiecare an jertfeşte o parte din pensie pentru un abonament la ziarul Comunistul (chiar dacă nici măcar nu-l citeşte), are pe pereţi atârnate diplomele unde scrie că a fost un muncitor model şi a contribuit la înflorirea socialismului moldovenesc, păstrează cu sfinţenie tot felul de decoraţii şi simboluri de-atunci…şi, da, îl urmăreşte la televizor în fiecare sâmbătă seara pe Constantin Starîş.

Sunt conştientă că fiecare întâlnire cu acest personaj se soldează cu polemici, aproape certuri. Oricum, de fiecare dată când vin acasă, trec pe la el. Îmi este drag şi nu pot să-l condamn pentru felul în care gândeşte. Şi pentru că am venit pentru câteva zile acasă, am trecut azi să-l vizitez şi pe dânsul. După obicei, urmărea la NIT emisiunea lui Starîş. Bucuros că m-a revăzut, mă îmbrăţişează şi mă cheamă alături de el să urmărim împreună. Nu-şi ia ochii de la televizor, gesticulează şi comentează tot timpul fiecare afirmaţie spusă de analistul de la nit. Se vorbea despre conferinţa de presă din zilele trecute a lui Voronin. Am refuzat să merg la un curs la facultate pentru a o vedea integral în direct. Dacă nu ştiam mai multe despre politica moldovenească şi nu urmăream conferinţa în direct, după comentariile lui Starîş, aş fi crezut că Voronin e cel mai înţelept cetăţean al acestei ţări. Când urmăream live conferinţa nu mă puteam abţine să nu râd de la câte perle a scos Voronin. După emisiunea de azi îmi venea a plânge. Pomenea tot timpul Starâş de regimul Ghimpu. Moşul de alături încuviinţă din cap şi-mi zice până acum am mai trăit, acum s-a terminat totul cu alianţa asta. Fura până acum unul numai, acum fură cum pot patru.

Tac şi eu şi nu mai zic nimic. După democraţia lui Voronin, normal că li se pare fioros regimul Ghimpu…
E imposibil să mai schimbi ceva în mentalitatea lor. Nici nu-i condamn, sunt produsul unei ideologii care s-a dovedit a fi fatală. Mi-am adus aminte de exemplul fetei care a fost violată, agresată şi ţinută mult timp închisă într-un beci. După ce fusese eliberată, continua să-şi iubească agresorul, susţinând că el e corect şi poliţia greşeşte acuzându-l. Exact aşa şi aici. Le-au furat limba, le-au interzis să meargă la biserică, le-au dus rudele în Siberii, le-au schimonosit numele şi denumirile de localităţi…oricum, ei continuă să-i iubească, elogiindu-i în fel şi chip. Şi când te gândeşti că la fel ca acest moş sunt peste un milion în Moldova…

din JURNALUL unui observator