Cumva pe nesimțite, cumva pe furiș, un nou contract social se scrie chiar sub ochii (chiori) ai cetățenilor: statul penal.

Alungat violent din sfera economică – prin intermediul privatizărilor dubioase, care au asigurat trecerea lejeră a proprietăților și politicilor de stat în ”mâini private” (monopolul cărnii, al energiei electrice), retras cam de nevoie (și neputință) din sfera socială, unde nu a prea știut, putut și dorit să gestioneze politicile de securizare a celor nevoiași și mulți, STATUL MOLDOVEAN și-a creat, în toți acești ani de ”independență” un formidabil aparat represiv și de penalizare, plătit generos din bugetul de stat, din cel privat (al cetățenilor obligați să dea mită) și stimulat, prin diferite favoruri și privilegii (drept la apartament, pensionare la 45 ani).

Mâna stângă a statului, cea care distribuia dreptate, egalitate și un fel de justiție socială a fost aproape ruptă de colții unor interese de partid, clan și grup, asta în timp ce laba dreaptă, aia cu ciomagul, a primit ca dotare încă o bâtă… Proiectele sociale duc un fel de existență virtuală doar în câmpurile retorice pe care umblă, nestingheriți, mai-marii zilei sau ”foștii”, azi opozanți ”de stânga”, planurile economice trăiesc și ele doar în mapele birocrate.  Strategiile punitive însă, fie că vin de la ”ai noștri”, fie că vin de la ”ai lor” , traversează ultrarapid drumul dintre teorie și practică, ajungând să capete trăsături foarte reale… Un idiot, Leonid Smolnițchi, cere președintelui, adică celui cu bâta, să dea în adversarii de condei, fără să-și dea seama că prin acest gest insturează dreptul ciomagului de a lovi în cel care vorbește ”cum nu trebuie”, altul se face a uita mărimea pensiilor în țară (un fel de politică socială, dacă nu știa) cerând pensionarilor să-și asume plata integrală pentru servicii comunale (un discurs frecvent, proliferat de noua clasă medie moldovenească, cea care a rupt legătura cu trecutul și are iluzia că țara asta e proprietatea lor și ei auc reat-o din Nimic), adică, criminalizând mizeria și acuzând pe cei săraci că sunt săraci…ciudată logică a unui soi de capitalism pervers…

Până una-alta, statul stă bine mersi în poliție și …cultură, adică, e interesat nespus să afle ce și cum gândesc cetățenii, și ca nu cumva să gândească cineva altfel decât ”se cuvine”… ar putea avea o explicație diferită faptul că învățământul privat nu va mai fi licențiat în Moldova, asta însemnând că și rectorii universităților și directorii de școli rurale din fundătură vor depinde, ca și până acum, de năravurile și interesele partidelor politice și a clanurilor de interese din jurul lor?