Iniţial, relativ recenta convocare extra-ordinară a şedinţei a consiliului pedagogic (SP nr.9) m-a nedumerit un pic, prin însuşi faptul urgenţei, extra! Iar formularea ordinii de zi: examinarea Deciziei Ministerului de Învăţământ de a reduce numărul de burse ale elevilor  (şcoala profesională) în proporţie de 30 la sută chiar m-a derutat. Eludând cuvântul preliminar, s-a purces la examinarea Deciziei din ziar, apoi de tot lejer s-a trecut la dezbaterea proiectului criteriilor şi modului de reţinere a celor 30% din burse (proiectul prezentat de direcţia şcolii). Tocmai aici luaseră maştere discuţii, opinii, controverse, soldate în final cu votul: majoritatea pro, 2-3 abţineri  şi un vot – contra. A triumfat democraţia, dar nu şi corectitudinea. Implementarea pragmatică a baremului în viaţa grupei m-a deziluzionat. În ochii celor 7 elevi din grupa mea “fără vină” vinovaţi, lipsiţi de burse, am zărit lacrimi, dezamăgire, disperare, ură faţă de maistrul lor. Mă întreb: pe ce s-a mizat când s-a acceptat o astfel de decizie? E o binefacere, o ieşire din criză. Sau poate e un abuz?

Un răspuns pertinent din partea oamenilor legii m-ar face imparţial şi implacabil la următoarele operaţii de retragere a burselor din grupa mea.

L. Bâcu, maistrul grupei nr. 2