Politicienii moldavi nu sunt deloc naivi şi lipsiţi de inteligenţă politică, aşa cum suntem mulţi tentaţi să o credem. Personal, nici acum nu pot înţelege cum au reuşit să convingă populaţia că stabilitatea e soluţia optimă pentru RM. Sloganul “stabilitate” ar suna, la prima vedere, ca o batjocură într-un stat în care aproape nimic nu funcţionează, unde majoritatea populaţiei apte de muncă a emigrat ca să supravieţuiască şi să-şi întreţină familiile, unde economia depinde hotărâtor de remitenţe, unde justiţia e doar cu numele. Şi nici luminiţa de la capătul tunelului parcă n-a zărit-o nimeni. Totuşi, în RM sloganul a prins şi funcţionează. Majoritatea partidelor, într-o formă sau alta, se întrec în a promite stabilitate electoratului. A prins pentru că vulpoii de politicieni au reuşit să imprime conceptului asocieri pozitive. Alternativa ar fi doar una, chiar dacă nu întotdeauna declarată: războiul, confruntarea, vărsarea de sânge, violenţa, distrugeri, vandalizare şi alţi termeni din acelaşi câmp semantic al cuvântului “schimbare” – versinea politicianistă. Deci, politicienii moldavi, indiferent de culoare, odată ajunşi la guvernare, par să sugereze populaţiei obosite de mizerie şi abuzuri ale Puterii că ar trebui să se mulţumească cu starea de fapt, cu conservarea ei. Şi, ca nişte optimişti incorigibili, vor replica senin cetăţenilor disperaţi, care, la capătul puterilor, afirmă suspinând: “Mai rău nu se poate!”, cu un “Ba se poate, se poate!”.

Se apropie ziua de 7 aprilie. Toţi vor vorbi încontinuu numai despre revolta de anul trecut, care devine tot mai nebuloasă cu cât ne îndepărtăm de eveniment. Nu a fost depistatat niciun criminal, nu a fost deconspirată nicio intrigă. Probabil, vor fi sacrificate  nişte plevuşti, după care vor putea fi înălţate şi monumente cu inima curată – prilej pentru discursuri patetice şi înflăcărate, festivisme şi motiv de distracţie în PMAN.

• enervant.wordpress.com