Nu şoferii de rută sunt vinovaţi, ci protestatarii!

Posted on 13. Sep, 2010 by blogeri in retea in Opinii | Vizualizări: 482

Am revenit chiar acum de la un protest care a avut în vizor nesimţirea şoferilor din transportul public şi a demnitarilor de la Primăria municipală care nu mişcă un deget ca să îmbunătăţească starea de lucruri din ramură. Bineînţeles că am ieşit şi de data asta frustrat din troleibuz (în ultimul timp, practic, am abandonat transportul, merg mai mult pe jos). Şoferul, ca în timpurile de glorie sovietică, a privatizat uşa de lângă el, motivând de fiecare dată când i se cere să deschidă în faţă că uşa e stricată.  ”Da’ de ce n-o reparaţi? “, îl întreb nedumerit. Tăcere de mormânt. Doar o privire iritată şi dispreţuitoare drept răspuns.

Unii stângişti moldoveni s-au arătat oripilaţi de ideea Hyde Park-ului de a protesta împotriva unor şoferi, “nenorociţi” în viziunea lor, nişte piuliţe neînsemnate în angrenaj. Ar fi trebuit să lovim puterea, să privim în profunzime, să vedem adevăratele cauze. Ei aşi, dragi stângişti! Da’ voi ştiaţi că şoferii de microbuze (în special) au un simţ foarte dezvoltat al proprietăţii? Mult mai puternic decât lacomii şi aroganţii de milionari ori miliardari corporatişti. Au devenit şi ei nişte burghezi împuţiţi şi potenţialul lor revoluţionar este egal cu zero. La fel ca şi deţinuţii de drept comun din penitenciare. Se pare că ei au lumea lor, propria lor corporaţie, structurile lor tenebre, scheme de venituri neimpozitate (dacă tot nu se vând bilete, vă imaginaţi ce corupţie e în domeniu şi câţi paraziţi se îngraşă şi îşi construiesc case cu mai multe nivele din afacere?), chestii-trestii etc. Totuşi, de nuanţele astea se ocupă organele de ordine, judiciare ale statului, în cazul în care le consemnează, nu un ONG care oricum nu are pârghiile şi împuternicirile necesare ca să soluţioneze situaţia. Nişte membri ai unui ONG pot să protesteze în calitatea lor de pasageri, de consumatori de servicii împotriva celor cu care se confruntă direct, a celor vizibili contra cărora pot prezenta probe concrete, sau împotriva responsabililor din sistem, obligaţi prin natura funcţiei pe care o ocupă să intervină şi să amelioreze litigiile din domeniul pe care îl gestionează.

Deci, cum spuneam mai sus, şoferii de micobuze nu-şi mai văd vehicolul ca pe un bun obştesc, pus în slujba norodului, ci ca pe o proprietate privată în care ei ocupă poziţia de stăpân absolut. Dacă un intrus de pasager se arată nemulţumit de calitatea serviciilor prestate, i se cere să coboare din microbuz, beneficiind în plus şi de sfaturi gratuite gen: “Mergi cu taxiul dacă nu-ţi place! Plăteşte 3 lei, da vre’ să meargă ca cu taxiul!”.

Deci, e clar. Microbuziştii au devenit o castă privilegiată în RM, cu un nivel de viaţă mai bun decât al muncitorilor din alte branşe, nu mai vorbesc de ţărani. S-au cam îmburghezit cum ar veni. Au prins la seu şi au căpătat nişte maniere de domni, care au în subordinea lor slugi (pasagerii), pe care le tratează aşa cum cere buna cuviinţă şi tradiţia împământenită. Cu alte cuvinte, au devenit o clasă reacţionară, îmbuibată, fără niciun pic de potenţial revoluţionar, care suji sânjili norodului, draji stânjişti. Este adevărat că nici pasagerii nu-s mai buni, pentru că vor şi ei confort… Dar asta e, fiecare trage la turta sa, numai eu la a mea.

• alternativ