Jurnal de Paul Goma: Joi 10 februarie 2011
Posted on 10. Feb, 2011 by autor in Cultură, Jurnal, Opinii | Vizualizări: 980
Dacă doriți, în continuare, colaborarea mea, vă rog să reparați o eroare de cronologie: să re-puneți evenimentele în fireasca lor succesiune, publicînd integral, nefărâmițat, textul de mai jos.
Cronologia – este o disciplină auxiliară a istoriei și se ocupă de succesiunea în timp (kronos, în grecește) a evenimentelor.
De pildă:
- Făt Frumos mai întâi s-a născut, abia apoi a plecat în căutarea Ilenei Cosânzene și în cele din urmă a murit;
- Ion: întâi ară-seamănă, apoi seceră-cosește și la urmă mănâncă pâinea cea de toate zilele.
Numai proștii și răii nu respectă această succesiune, ei ignoră logica, deci adevărul – deci cronologia.
Exemplul de înșelăciune, de minciună cronologică: evreii Ehrenburg și Grossman, alcătuind în 1945 Cartea Neagră, au afirmat:
“Motivul pentru care autoritățile sovietice au fost atât de aspre cu “fasciștii români” [începînd din 1945, precizarea mea, cea lipsind în argumentarea autorilor] s-a datorat masacrării populației civile evreiești în Transnistria [după 1941 - o altă precizare inexistentă, de unde concluzia: «Bine le-a făcut Puterea Sovietică fasciștilor români! Cine va face ca ei ca ei o va păți!»]
Or adevărul-adevărat, cronologic, a fost invers cronologic:
- În 28 iunie 1940 Uniunea Sovietică a diktat României cedarea Basarabiei (în același preț, a Bucovinei de Nord și a Herței); armata română și convoaie de refugiați se îndreptau spre Prut, dar înainte de a fi expirat termenul retragerii “echipe de șoc” alcătuite din minoritari, mai ales evrei, i-au atacat pe militari (care aveau ordine stricte de a nu răspunde la provocări) și pe civili, molestîndu-i, batjocorindu-i, “confiscîndu-le” puținele bagaje, pretinzînd că acelea aparțin “narodului truditor” – și întâmpinînd trupele sovietice cu lozinci dinainte confec- țio-nate: “Bine ați venit! Vă așteptăm de 20 ani!”;
- Între 28 iunie 1940 și 22 iunie 1941, sub bolșevici, s-a scurs un an de groază: arestări, confiscări, execuții, pentru mulți băștinași deveniți cu de-a sila “cetățeni sovietici”, dar și mai dureros pentru zecile de mii de deportați trimiși în Siberia, nu neapărat pentru că ar fi fost jandarmi, siguranțiști, cuziști, legionari, perceptori, ci pentru că erau români. Iar munca murdară, criminală, în numele Ocupantului bolșevic a fost făcută cu zel, cu jubilație de foarte, prea mulți evrei, sub “lozinca: “A venit timpul nostru, al evreilor!” Într-adevăr, venise timpul lor: ca fiu de învățător de țară (deportat la 13 ianuarie 1941 pentru crima de a nu fi predat un drapel tricolor, nici cărțile din biblioteca școlii din satul Mana, județul Orhei, anchetat de șeful NKVD G. Goldenberg), mi se rupe inima, nu doar de schilodirea, de uciderea oamenilor, ci și de arderea cărților “scrise cu litere românești, burgheze, antisemite”.
La 22 iunie 1941 Antonescu – pentru noi, ocupații: Mareșalul Dezrobitor – a ordonat trecerea Prutului și eliberarea (cu câte victime, dintre ostași…) a noastră, a robilor din Basarabia și Bucovina de Nord și Herța, ocupate, sovietizate, însângerate, ruinate în retragere de “echipe de distrugere” și acestea formate mai ales din evrei, avînd gustul, nu atât al învingerii dușmanului, cât al distrugerii casei aceluia – ca un nesimțit arhitect de meserie din Chișinău care se lăuda, mai an cu dinamitarea… clădirii Băncii din Tighina (vezi și ce fac israelienii, de atâtea decenii, cu palestinienii sub ocupație) – nu au lăsat piatră pe piatră după iulie 1941 pe pământurile, “în vremea burgheziei” binecuvântate livezi și rainice grădini cu flori.
- Când s-au întors militarii români în Basarabia, neuitînd umilințele la care fuseseră supuși, ei, în 1940 de către “populația” truditorească” evreiască, dar cu gândul la sutele (nu miile?) de camarazi de-ai lor, militari ca și ei, răpiți și pe dată deportați, ca… “prizonieri de război”, s-au, vai, răzbunat. Pe vinovați? Aceia fugiseră primii peste Nistru cu Armata lor Roșie – dar pe nevinovați. Explicația: “La război – ca la război” nu este dreaptă, morală – dar moral este războiul? Ocuparea unor pământuri străine și nimicirea băștinașilor prin deportare, prin împușcare, prin înfometare (mai supraviețuiesc înalții funcționari sovietici lucrînd în Ministerul Sănătății, sau cum i se spunea din RSS Moldovenească din anii 46-48?, toți, dar toți erau evrei – ce fac urmașii acelor criminali care “recomandau” pedepse penale pentru nefericiții basarabeni care dezgropau din cimitire cadavre?; care fierbeau și își mâncau propriii copii? – și nu au auzit de un Nürnberg II pe care l-ar fi meritat din plin tații, bunicii, unchii lor iubiți, iubitori de copii – dar numai ai lor)?
Acastă “operație” dragă rușilor și mai ales evreilor care o practică voios, în cadrul campaniei de holocaustizare generală a goi-lor este o curată inversiune cronologică, deci o evidentă falsificare a adevărului.
Iată ordinea evenimentelor, mici în comparație cu cele istorice-mari, însă importante pentru Istoria noastră:
1. La data de 8 februarie 2011 08:06:10 HNEC am primit de la un prieten din Chișinău următorul mesaj:
“Fiind intrebat ieri in emisiunea de la PROTV In profunzime condusa de Lorena Bogza de ce nu a capatat Paul Goma cetatenia RM asa cum i s-a promis, Mihai Ghimpu a raspuns fiindca Goma nu a depus cerere de a deveni cetatean a unui stat care are vechime de 20 de ani si el, Ghimpu, nu a putut incalca legea. Botit era, nu i-a placut intrebarea.”
2. Același revine la 8 februarie 2011 10:22:18 HNEC cu:
“nu trebuie să vă intristeze” – și continuă:
“…vestea cu Ghimpu. Oare nu sunteti obisnuit cu dezamagirile? Si eu am o scoala a dezamagirilor, dar dumneavoastra? Douazeci de ani am mers de mâna cu tata la toate manifestarile miscarii nationale. Si cu ce ne-am ales? Cu lupi, vulpi si iepuri fricoși. Sa-i dăm naibii, să fim noi sănătosi!“
3. Tot el, la 8 februarie 2011 13:42:25 HNEC:
“ A propos de Ghimpu:
“Eu nu am acces la Ghimpu si nici nu am cui sa ma plang. Doar lui A. T. i-am spus si el zice ca… Ghimpu a fost într-un sejur la Ierusalim”. (subl. mea, P.G.)
Așadar Ghimpu nu s-a dus la Karlovy Vary ca toți mocofanii, milițieni rasciotnici și diplomați sovietici, comuniști fără măcar acoperire la Chișinău, ci la…Ierusalim, noua Canossa.
4. De : [email protected] Objet : Dragà Oleg Brega,
Date : 8 februarie 2011 18:41:44 HNEC À : [email protected]
“…ce se intâmplă: nu mai aveti nevoie de Jurnalul meu?”
“Intrebare – la care aștept ràspuns urgent:
A spus Ghimpu la emisiune de ieri PROTV in profunzime cà lui Goma nu i s-a acordat cetàtenia fiindcă nu a fàcut cerere?
Multumiri, Paul Goma”
5. De: [email protected] Objet: Uite ce scriam, azi, în Jurnal:Date : 8 février 2011 21:32:09 HNEC À : [email protected]
“Fiind intrebat ieri in emisiunea de la PROTV In profunzime condusa de Lorena Bogza de ce nu a capatat Paul Goma cetatenia RM asa cum i s-a promis, Mihai Ghimpu a raspuns (:) fiindca Goma nu a depus cerere de a deveni cetàțean al unui stat care are vechime de 20 de ani si el, Ghimpu, nu a putut incalca legea”.
Răspuns neadevărat, fiindcă iată ce îmi scria (la 16 dec. 2010, vezi Jurnal 2010 pag. 1040) Luminița Dumbrăveanu, consilier al Președintelui Academiei de Știinte, Gheorghe Duca:
“Referitor la demersurile Academiei de Stiinte catre Presedintie si Guvern, copiile carora vi le-am transmis, mingea este acum in terenul oamenilor politici. Initiativa de a declara anul 2011 drept Anul Paul Goma este inregistrata oficial la Guvern (speram sa fie pusa cat de curand pe ordinea de zi a Executivului), iar presedintele RM, Mihai Ghimpu a raspuns dlui acad. Gheorghe Duca, ca dispune de instrumentele juridice pentru a acorda cetatenia RM intregii dvs familii (in baza a doua articole diferite din Lege).” (subl. mea, P.G.).
Aici se situează inversiunea cronologică pe care o semnalez:
CurajNet nu a publicat… capul afacerii, adică emisiunea de televiziune și replica mea:
6. De : [email protected] Objet : Observ cà nu ati difuzat nimic (subl. mea, P.G.) Date : 9 février 2011 12:11:36 HNEC À : [email protected]:
“V-am mai trimis un fragment de jurnal”.
7. De : [email protected] Objet : RE: Despre Ghimpu – Jurnal 9 februarie 2011 Date : 9 février 2011 12:20:57 HNEC
“Multumim pentru textul incredintat, l-am publicat imediat:
http://www.curaj.net/2011/02/09/paul-goma-e-dezamagit-de-mihai-ghimpu/”
“Imediat” a fost publicat “mijlocul”, nu “capul”. Iar Titlul:“paul-goma-e-dezamagit-de-mihai-ghimpu”- dat de redac-ție, este fals, abuziv: eu nu scrisesem că “sunt dezamăgit”, ci: “trădat”, ceea ce este cu totul altceva, ceva astfel:
“Mihai Ghimpu, fratele meu basarabean m-a vândut și pe mine”.
8. De : [email protected] Objet : RE: Observ cà nu ati difuzat nimic. Date : 9 février 2011 12:25:05 HNEC
“Chiar daca sunt de dimineata la computer, dar posta o citesc mai rar, acuma toata lumea e pe facebook, pe twitter, iar eu mai si montez video, redactez texte pentru curaj-uri (ati observat ca am reparat curaj.md,acum zboara fara probleme), de asta am reactionat tirziu. (…)”
9. De : [email protected] Objet : Dragà Oleg Brega,
Date : 9 février 2011 17:47:14 HNEC
“Nu ati afișat fragmentul trimis cu o zi înainte (cel cu emisiunea la care Ghimpu a ràspuns ce a ràspuns, ori nu am dat eu peste el?”)
10. De : [email protected] Objet : RE: Dragà domnule senator HP [O. Brega schimbat tonul: mă ia… de unde mă ia: de sus?, de jos?…] Date : 9 février 2011 17:58:31 HNEC
“Fragmentul de mai devreme n-am stiut ca e pentru publicare, ci ca e doar pentru verificare (…)”
Adevărat: “fragmentul de mai devreme” – care ar fi urmat să repare un gol informativ – fusese trimis, nu pentru publicare, ci așa, de ochii frumoși ai… Ai cui? Ai lui Oleg? Imposibil, eu iubesc femeile.
Aici se situează eroarea redacției, în primul rând a lui Oleg Brega. Fiindcă publicînd “fragmentele” descronologizate, provocînd o cu greu imaginabilă gaură logică și cronologică, i s-a oferit redactorului șef ocaziunea – și pe urma lui, a altor comentatori – să se indignarisească de…
“… De acord cu Gicu, acest limbaj [care] o fi justificat, dar e inadmisibil și condamnabil” – citat din Oleg Brega.
Iubite Oleg Brega: cum vine asta: “limbajul” folosit de mine o fi el «justificat», dar-însă-totuși el este…«inadmisibil și condamnabil»? Unde am mai auzit-o în lunga-mi și hopuroasa viață? Îmi aduc foarte bine unde, însă nu-i voi ofensa pe basarabenii mei, ci doar le voi spune:
«Condamnați-mi-l – limbajul inadmisibil – chiar de e… justificat!»
11. Pe acestea încheiem “episodul Ghimpu” rugîndu-vă să reproduceți în întregime această scrisoare care vă este destinată -
chiar dacă limbajul meu nu este compatibil cu ceea ce numiți Curaj Net.
Paul Goma
P.S. Binevenită chestiunea topoarelor:
Ca tot basarabeanul care se respectă și are cel puțin două picături de sânge ucrainean, constat:
Dumnezeu să te păzească de a cădea pe mâna unui liberat de un asupritor: rusul scăpat de sub jugul mongol – ce stăpân crud a devenit față de supușii lui, printre ei: ucrainenii! Iar ucrainenii, umiliți, furați, înfometați de ruși (prin “Holodomor”: între 7 și 10 milioane de victime), ce mari, ce inteligenți, ce buni s-au dovedit față de cei mai mărunți decât ei: Românii.
Dei trecuseră doar 8 ani de la Groaznica Foamete (1932-1933) mulți dintre ucrainenii supraviețuitori acceptaseră să devină colonizatori ai noilor teritorii ocupate de ruși în 1940, martirizatorii lor; și doar 14 ani, până ce aceeași ruși provocaseră Cumplita Foamete în Basarabia, iar coloniștii ucraineni, ascultători, măturau podurile și dezgropau ascunzătorile de “pâne” ale basarabenilor, lăsîndu-i muritori de foame la propriu pe oamenii locului; desigur toate echipele erau consiliate și îmbărbătate să fie fără milă față de kulaci! – de evrei… Cum de vor fi acceptat ucrainenii colonizați în Basarabia să asculte de evrei – uneori aceeiași care bântuiseră și în Ucraina și care-i înfometase și pe ei, supraviețuitorii? Misterele bolșevismului.
Ucrainenii au fost pe locul întâi, în iunie 1940, după ce Rușii ocupanți-colonizatori ai Basarabiei, Bucovinei de Nord, Herței, simultan cu nimicirea și deportarea, oricum cu despuierea de bunuri a românilor băștinași ocupați ii adusese pe ei întru “repopulare”. Repartizarea era: Rușii ocupau, “de drept” (sic) posturile de conducere; evreii, tot de drept (sic-sic) posturile ideologice, “culturale” (nu pentru a favoriza cultura, ci pentru a o distruge), antireligi-oase (anticreștine) – la fel; polițiste, economice – așișderi. Ucrainenilor li se lăsau cele mai la rasul pământului sarcini-de-onoare: milițieni, directori de școli elementare, președinți de sovhozuri, de colhozuri, cooperative, stațiuni de tractoare. De extracție rurală la ei, în Ucraina, s-au umflat ca broasca din poveste când s-au trezit stăpâni pe viața și pe moartea ruralilor basarabeni și bucovineni și chiar dacă unii s-au căsătorit cu localnice, au impus dominația (superiori-tatea) ucraineanului asupra moldoveanului “cap de bou”.
Tata, mai ucrainean decât mine (fatal!), își descria verii hoholi cam așa:
«Bărbați voinici, în trecut alimentau cohortele de sclavi-albi și luptători în arene; erau atât de puternici, încât… L-am văzut pe unul la un circ poposit la Orhei: ăsta ridica bolovani, căruțe, chiar și boi. Necazul fiind că, după ce ridica deasupra capului căruța, boul, rămânea așa, fiindcă nu știa unde să-l/să o depună.”
Tata practica, autoderiziunea – însă de unde nu-i foc nici fum nu iese:
Ucraina, devenită stat independent, cu teritorii și populații dăruite cu generozitate de Rusia – că tot nu erau ale ei (doar n-o să pretindă Iulia Timoșencovici că ea, cu gâțele ei personale, a asudat sânge ca să cucerească Maramureșul românesc, Bucovina de Nord, Nordul Basarabiei, ce să mai vorbim de Sudul ei, furîndu-ne marea, ba chiar și Dunărea – la care, darnică, ne-a lăsat din ce furase câteva sute de metri, nu kilometri), pentru a căpăta dreptul bolșevic-curat de a închide școlile românești de pe noul Teritoriu a Vitezei Ucraine, de a interzice asociațiile culturale, publicațiile periodice, cărțile în limba română și de a-i considera pe “cetățenii (deveniți) ucraineni” prin blestemul istoriei-geografiei cetățeni de ultimă categorie, iar pe puținii tineri care obțineau, pe furiș, cetățenia română “trădători ai patriei Ucraina”, deci pasibili de pedepse penale, dacă se întorceau la Kiiv.
Așa că, dragă Oleg Brega, deocamdată las de-o parte toporul (cuvânt frecvent și la ucraineni) și pun mâna pe o armă tradițională de-a strămoșilor noștri, ciobani : bâta. Sătul de umilirea, batjocorirea neamului meu românesc de către fratele ucrainean, îi pun lui Taras în mâini bâta și-l întreb:
«Poți ridica asta ?»- adică bâta.
Iar Taras cel Voinic și inteligent o ia, o ridică…
Și așa rămâne până când intervine un moldovean-cap-de-bou și i-o ia, ca să poată creștinul să mergă să… – în fine, ca omul.
Paul Goma
Oamenii-Fluturi au nevoie de susținere!
Oleg Brega
Feb 10th, 2011
Internetul fragmentează, inversează şi anulează cronologii, geografii, prinţipuri…
E minunată această invenţie şi perfidă în acelaşi timp. Chiar şi cartea poate fi citită pe sărite, de la coadă, darămite un jurnal internetizat.
De regulă oamenii ajung la aceste pagini nu urmărind permanent situl, ci revenind arar, deci răsfoindu-l în ordine cronologică inversă, sau, şi mai rău, ajung prin căutări de pe google şi alte motoare, cu diverse, neaşteptate cuvinte-cheie, şi citesc numai ce le este subliniat cu galben, cu albastru.
Deci, aproape toţi vizitatorii citesc fragmentar, scos din context.
Totuşi, Dvs scrieţi foarte internetizabil, pentru că repetaţi ades chestii pe care alţii obosesc să le mai spună, crezind că ajunge o dată, de douăsprezece ori să le spună sau scrie, de aceea vă invit să mai încredinţaţi internetului opiniile Dvs, în paralel sau în locul publicatului pe hîrtie.
Problema mea (a noastră, că eu n-am citit decît pe diagonală textul şi n-am observat iniţial topoarele, dar mi le-a semnalat omul care e obligat să le depisteze, pentru că i-am încredinţat această sarcină şi se pricepe) e în metoda, instrumentul propuse pentru emancipare. Nu e singura şi nici nu insistaţi pe asta, vedem că putem s-o înlocuim cu bîta, şi dacă am face un efort de îngăduinţă şi bună intenţie am rămîne chiar cu mîna goală, eventual cu cuvîntul, cum aţi reuşit pînă acum să-i “bateţi” pe toţi răii. Pentru că, dacă ne mai gîndim puţin şi privim în jur (chiar zilele astea am publicat pe curaj imagini şi texte în care unii omoară un om cu bîtele pentru că e de altă confesiune, alţii îndeamnă la gazare sau doar izolare pe o insulă a celor cu altfel de orientare sau identitate sexuală decît ceilalţi) constatăm că metaforele noastre cu bîte şi topoare pot fi interpretate de unii mai puţin educaţi sau cu imaginaţie mai puţin dezvolată “moto-moto”, vorba fostului prezident, Voronin, şi ei chiar pot să folosească acele instrumente pentru “a-şi face dreptate”!
“Pune-l pe prost să bată mătănii, şi el o să-şi spargă capul”, se pare că ne povăţuieşte un dicton, de aceea cred că e timpul şi locul să fim mai atenţi la detalii, altfel, dintr-o parte, atitudinea pare încîntătpare şi demnă de urmat…