Cea mai mare limba din lume: limba…rusa

Posted on 03. Iul, 2011 by Anton Constantinescu in Opinii | Vizualizări: 1.325

Am participat pe net de curand la o discutie-disputa, unde s-a spus pe sleau ca limba rusa este de departe cea mai grozava limba din lume. Cea mai bogata si cea mai mare! Cea mai plina de sensuri!

Si eu care prefer de departe limba de vaca, daca e gatita cu masline!

Nu vreau aici sa jignesc in nici un fel, doamne fereste, limba cuceritorilor de la rasarit. Mai ales ca stim cu totii prin ce metode s-a impus aceasta limba, de la Ivan Cel Groaznic incoace. In Basarabia exista dovezi istorice ca in secolul al XIX-lea ea s-a impus cu…cnutul. Un soi de bici avand intercalate fragmente de os in el, ca sa doara mai tare si sa faca ravagii!

In schimb as vrea sa precizez cateva lucruri legate de asemenea discutii, care mi se par atat puerile cat si nelalocul lor. Unde mai pui ca un martor ocular si auditiv mi-a descris si atitudinea unui prelat ortodox si ortodoxist din Bacau, care sustine sus si tare ca singura limba dumnezeiasca din lume este …limba rusa! Ce ti-e si cu BORul asta! E convins ca insusi dumnezeu vorgheste in…ruseste cu fi-su si cu duhul sfant!

Intai as vrea sa spun ca este greu sa caracterizezi o limba moderna in totalitatea sa ca bogata sau saraca, pentru ca fiecare limba isi completeaza vocabularul in functie de necesitati si de conditiile istorice de unde poate.
De exemplu in manualele de lingvistica se afirma ca limba cea mai “baltzata” din lume este limba tiganeasca, urmata indeaproape de limba …ungara.

Se pot face insa comparatii cu limbile amazoniene, cu limbile din Noua Guinee sau central-africane, dar e mai greu sa faci comparatii intre limbile europene (nu spun in mod intentionat indo-europene). Limba eskimosilor are de exemplu 17 cuvinte pentru zapada, nea etc. In functie de structura, culoarea, gradul de aglomerare al zapezii. Se poate afirma oare ca limba rusa este mai saraca pentru ca nu are atatia termeni in domeniul respectiv? Eu cred ca nu. In alte domenii ea va fi avand mai multe cuvinte si sensuri. De exemplu in domeniul lagarelor Gulag. Dar exista exemple cu mult mai socante.

Foarte multa lume considera limba germana drept o limba foarte bogata in cuvinte, expresii, intelesuri. Si totusi unii pot ramane socati cand afla ca germanii nu au un cuvant specific pentru penis, in limbaj popular. Ei folosesc acelasi cuvant ca si pentru coada: die Schwanz.
Romanii au mostenit de la latini cuvantul “pula”, de la cuvantul “puela”, care se citea la fel ca si cuvantul romanesc si insemna…fata. Soldatilor veterani latini li se facilita la batranete insuratoarea cu fete locale, si stabilirea la tara, oriunde ar fi fost ei.Cel putin aceasta este parerea unor lingvisti.

Sa nu fi fost in stare vechii germani sa observe ca este o diferenta intre ceea ce atarna la animale in spate si ceea ce le atarna in…fatza? Nu cred! Istoria unei limbi conteaza enorm! Orice limba evolueaza in conditii specifice, unice pentru acea limba. Mentalitatea societatii respective poate explica multe. De exemplu la grecii antici, pentru iubire existau foarte multe cuvinte. Chiar si pentru penis existau trei cuvinte foarte diferite, in functie de starea acestuia: in erectie, in semi-erectie sau flasc. Numai citind dialogurile lui Platon mi-am dat seama ca de fapt, in fiecare relatie sentimentala exista o anumita polarizare a iubirii. De-a lungul timpului le-am dat dreptate grecilor: chiar in relatiile dintre sot si sotie intensitatea iubirii este foarte diferita. Erastes si eromenos (iubitor si iubit) se suprapun cu realitatile moderne in mare masura, chiar si in relatiile heterosexuale.

In schimb germanii au trecut printr-o perioada puritana in istoria lor, care a eliminat chiar cuvantul echivalent pentru penis. Asa cum din limbile neolatine au fost eliminate fara urma o serie de cuvinte specifice pentru relatiile homosexuale datorita adoptarii religiei crestine.

Mai ales in perioada pe care o traim, in secolul al XXI-lea, in Europa, este foarte greu sa discutam despre limbi bogate si sarace. Pentru ca tehnica moderna, de exemplu, forteaza diverse limbi sa adopte cu o viteza nemaintalnita in trecut cuvinte noi, mai degraba nou-inventate, de obicei de origine latina sau greaca ca radacina, pentru cuceririle tehnice. Ca sa nu mai vorbim de stiinta chimiei, care introduce in mod automat in fiecare tara si la fiecare popor unde se invata chimia, cel putin cateva milioane de cuvinte noi, deoarece exista cateva milioane de compusi chimici de natura organica iar numarul lor creste cu cateva sute de mii pe an!

Dar in trecut cuvintele noi se imprumutau cu mare usurinta de la vecini. De exemplu cuvantul romanesc branza a fost adoptat si de alte popoare, ca de exemplu de polonezi sau cehi. La cehi chiar exista o istorie scrisa care descrie imprumutarea acestui cuvant cu cateva sute de ani in urma de la “valahii” din Moravia! Romani veniti acolo cu sute de ani in urma, care se conduceau dupa Jus Valahicum (legile valahe!). Cuvantul “craciun”, care vine din latina de la “dies creationis” a fost de asemenea imprumutat de altii, de exemplu de unguri (Karacsonyi) si de unii slavi.

Romanii nu aveau pana de curand un echivalent pentru cuvantul chior. Se spunea in trecut in romaneste: “nevazator de un ochi” pentru aceeasi realitate! Dar odata cu incidentul din anul 1802 cand banditul Pazvantoglu din Rusciuc (azi Ruse) a amenintat cu atacarea Bucurestiului (cu banda lui de 500 de hoti si talhari, a intrat in limba romana si cuvantul turcesc “chior”. Americanii si englezii nu au nici acum un echivalent diferit pentru chior; ei spun “one eyed person”. Persoana cu un ochi.

Alte cuvinte au intrat in romaneste intr-un mod si mai hazliu: de exemplu cuvantul fraier a venit din germana, de la Freiherrn, numele generic al nobililor mici care erau insarcinati cu incasarea impozitelor. Cand Oltenia a trecut pentru 20 de ani in componenta Imperiului Austriac, acesti nobili au cerut registrele cu incasari. Cum in Oltenia nu exista asa ceva si impozitarea se facea la turci “din ochi”, boierii olteni au facut la repezeala niste registre masluite din care rezulta ca nu au castigat nimic. Cum la inceput austriecii le-au crezut, numele de “fraier” a intrat cu brio in limba romana!

Evident ca existau si insarcinati turci cu impozitarea romanilor. Acestia se numeau…ceausi! Cum unii dintre ei vor fi avut relatii si cu femeile locale, ne-am pomenit cu familiile…ceausestilor!

Dar nu numai femeile prezentau interes pentru strainii care au vizitat principatele romane mai ales in evul mediu! Si baietii formau o atractie deosebita, mai ales pentru negustorii greci!

De fapt C. Gane si altii au observat ca in limbajul codificat al grecilor, tarile romane erau numite “rai”!

“Merg in paradis, sau in rai”, insemna in vremea aceea merg in tarile romane! Iar grecii foloseau apelativul “ti kalos” cand vorbeau cu localnicii tineri. Adica: “mai, frumosule!”. De unde a intrat in romaneste si cuvantul “ticalos”, probabil pentru ca acest apelativ era insotit ulterior de…violuri!
Asta am gasit-o mentionata tot in cartile interbelice de la BCS din Bucuresti.

Cat despre maretia limbii ruse, o fi aceasta limba mareatza, nu zic nu. Numai ca in constiinta romaneasca ea a intrat oarecum cu un sens peiorativ.

Se zice: “Care este tzara al carei popor este narod, al carei locuitori sunt…mojici si unde dorinta este…jelanie?”

Rusia mai frate!