Intuiţie şi suspiciuni = probe?

Posted on 23. Dec, 2012 by selectate de pe net in Opinii, Video | Vizualizări: 312

Nu reuşesc să înţeleg cum codul de procedură penală permite ca unii suspecţi de crimă să stea ani de zile după gratii, în lipsa unor probe suficiente pentru a fi condamnaţi. Nu proba e elementul central al unei invistigaţii? Ori suspiciunile şi intuiţia anchetatorilor ţin loc de probe? Practica e valabilă şi în Occident?

Cel mai recent caz, relatat de Z&G. Zilele acestea a fost externat din spitalul de psihiatrie unul din suspecţii crimei de la Durleşti, după ce a fost internat acolo direct din penitenciar, la cererea procurorilor. El, împreună cu fratele său, vor fi cercetaţi în continuare în stare de libertate.

Deci, după aproape doi ani de investigaţii, aşa şi nu a fost identificat criminalul, chiar dacă anchetatorii au apelat şi la serviciile clarvăzătorilor de la Moscova. Nici faptul că învinuitul a stat închis nu pare să fi ajutat cu ceva ancheta. Poate doar, eventual, va uşura un pic bugetul ţării în cazul în care acuzatul va decide să ajungă la CEDO, să-şi facă dreptate.

Un alt caz. Un cetăţean reclamă că este închis de 10 ani la puşcărie pentru că ar fi comis o crimă în Ucraina, cu toate că judecătorul nu a emis vreun verdict în acest sens, dosarul fiind încă nefinalizat. El susţine că a fost supus unor torturi groaznice ca să-şi asume crima. Să fie asta colectarea de probe?

• indubitabel